Originea și istoria fripturii se întind pe o perioadă foarte îndelungată. Friptura este o bucată de carne feliată, preparată de obicei din carne de vită, iar modul său de preparare și consum se bazează pe tradiții vechi de multe secole.
În Statele Unite, cultura restaurantelor specializate în fripturi (steakhouse) a început să se răspândească începând cu mijlocul anilor 1800, unde oaspeților li se ofereau fripturi preparate din diferite soiuri de carne de vită. Aceste restaurante au devenit renumite și populare datorită cărnii de înaltă calitate și diverselor moduri de condimentare și preparare a fripturilor.
Există chiar și concursuri de preparare a fripturilor. În cadrul acestor evenimente, concurenții gătesc carnea pe grătare.
Deși există anumite aspecte de luat în considerare atunci când gătiți friptura la grătar, aceasta poate fi preparată cu ușurință fie pe un grătar pe gaz, fie pe unul cu cărbune.
Temperaturile ridicate sunt esențiale. Abia după ce grătarul este încălzit corespunzător, începem să gătim carnea. Acest lucru va ajuta, de asemenea, ca modelul grătarului de pe friptură să iasă mai bine în evidență. Timpul de gătire depinde în mare măsură de carne. Grosimea și calitatea cărnii afectează foarte mult timpul de gătire. Folosiți un termometru pentru carne pentru a vă asigura că o gătiți până la punctul perfect de copt.
Următoarea listă prezintă diferitele niveluri de pregătire:
- Rare: Temperatura internă a fripturii este de aproximativ 50-52°C (120-125°F). Sucurile sunt încă vizibile în centrul fripturii.
- Mediu Rare: Temperatura internă a fripturii este de aproximativ 57-60°C (135-140°F). Sucurile sunt încă vizibile în centru, dar friptura este ușor gătită pe margini.
- Mediu: Temperatura internă a fripturii este de aproximativ 63-68°C (145-155°F). Sucurile sunt mai puțin vizibile în centru, iar friptura este roz în centru.
- Mediu Bine Gătit: Temperatura internă a fripturii este de aproximativ 70-73°C (160-165°F). Sucurile nu mai sunt vizibile în centru, iar friptura este gătită complet, dar poate avea încă o ușoară culoare roz.
- Bine Gătit: Temperatura internă a fripturii este între 76-82°C (170-180°F). Friptura este complet gătită, fără urme de roz sau umezeală. Este important ca aceste temperaturi centrale să fie atinse după odihnă. Temperatura internă a cărnii poate crește cu 2-3 grade Celsius în timpul odihnei, așa că merită să țineți cont de acest aspect atunci când o preparați pe grătar. Desigur, nivelul de coacere pe care doriți să îl consumați este o chestiune de gust și preferințe personale.
Condimentele sunt foarte importante. Sarea și piperul sunt suficiente pentru o friptură la grătar de bună calitate.
Există mai multe moduri de a găti friptura. Poți începe să gătești într-o zonă indirectă și să rumeni carnea doar la sfârșit, sau poți face invers. Acest lucru depinde și de carne și de gustul tău. Avantajul gătirii fripturii la grătar este că aromele flăcării deschise se reflectă și în rezultatul final.
Iată câteva tipuri de carne populare pentru fripturile la grătar:
Friptură de vită (Mușchiuleț de vită)
Cea mai fragedă friptură, deși conținutul scăzut de grăsimi înseamnă că aroma de „vită” este mai puțin intensă. Cel mai bine este gătită într-o bucată groasă, în special pentru cei care preferă friptura rare sau medium. În America, nu este neobișnuit să se grătească felii de până la 5 cm groase. Denumiri englezești: filet mignon, tenderloin. Echivalentul de porc: pork tenderloin.
Friptură de vită (2-300 g)
O friptură fragedă clasică, preparată în diferite moduri în întreaga lume: poate fi coaptă cu os sau fără os, în felii subțiri sau groase. Are un gust mult mai caracteristic decât mușchiul de vită. Denumire engleză: strip steak, new york strip, kansas city steak, strip loin steak, sirloin steak. Echivalent porc: sirloin.
Friptură T-Bone (600–800 g)
T-Bone-ul este extrem de apreciat de americani; acesta combină mușchiulețul și antricotul (sau vrăbioara) într-o singură bucată, incluzând și osul vertebral în formă de „T”. Dacă porțiunea de mușchiuleț este mai mare decât o minge de golf, friptura poartă numele de Porterhouse. T-Bone-ul este alegerea ideală pentru cei care nu se pot decide între frăgezime și o aromă mai pronunțată, specifică. Structura osului determină grosimea feliei, care este de aproximativ 3 cm.
Friptură de vită Ribeye (6-700 g)
Partea cea mai marmorată a vitei, ceea ce o face deosebit de suculentă și fragedă. Unii spun că este mai bună decât mușchiul de vită. O recomandăm celor care abia încep să se familiarizeze cu fripturile. Este o alegere perfectă și poate fi chiar savurată bine făcută. Poate fi gătită cu sau fără os. Echivalent carne de porc: mușchi de vită
Friptură la grătar Comparativ cu Ribeye, este o parte mai grasă, dar mulți oameni nu știu că poate fi folosită și pentru o friptură excelentă și este mult mai ieftină decât părțile menționate mai sus. Denumire engleză: chuck steak Echivalent carne de porc: coastă.
Friptură din pulpă de vită (Rump Steak)
În limba maghiară, partea anterioară a pulpei de vită este adesea denumită „friptură neagră” (*fekete pecsenye*), în timp ce partea posterioară este numită „friptură albă” (*fehér pecsenye*). Acestea sunt, de regulă, bucăți de carne slabă și cu textură mai uscată, potrivite pentru fripturi.
